Terapie de familie

Terapia de familie reprezintă un nou trend apărut în ultimii ani. Numărul persoanelor care apelează la terapie de familie este unul în creștere, iar consilierii sau psihoterapeuții au început să fie la mare căutare având în vedere faptul că societatea actuală suferă schimbări extreme.

Stresul cotidian, necesitatea unui echilibru între viața privată și cea profesională, copii cu diverse probleme emoționale sau chiar stresul financiar pot conduce la apariția unor situații în care este necesar apelarea la un specialist în vederea rezolvării problemelor de natură emoțională.

Terapia de familie, denumită și “psihoterapie familială”, reprezintă o ramură a psihoterapiei care abordează conceptul de familie și cuplu. Psihoterapia contribuie la înțelegerea factorilor care au determinat starea emoțională actuală a individului și îi oferă sprijin în acceptarea vulnerabilităților și a punctelor forte ale acestuia.

Conceptul a apărut în anii 1950 – 1960 și a cunoscut o dezvoltare remarcabilă între anii 1970 -1980. Școlile tradiționale care aveau în vedere terapia de familie sunt următoarele:

• „terapia de familie a lui Murray Bowen”;
• „terapia de familie psihanalitică”;
• „terapia strategică de familie”.

Cele mai actuale orientări în ceea ce privește terapia de cuplu sunt:

• „psihoterapia integrativă de familie”;
• „feminismul și psihoterapia de familie”;
• „homosexualitatea”;
• „violența domestică”.

Psihoterapia este des folosită pentru problemele care apar de-a lungul timpului în cadrul familiei, dar funcționează numai în situația în care este inițiată și menținută o relație bazată pe încredere între psihoterapeut și pacient.

Aceasta oferă un cadru discret și liniștit al dialogului ce permite fiecărui membru al familiei exprimarea liberă a sentimentelor și a trăirilor interioare. Poate fi privită ca o oglindă în care se pot vedea din perspectiva rațională, greutățile existente în relația de familie, dar și modul de schimbare și viziunea de viitor.

Ce reprezintă terapia de familie?

Familia reprezintă nucleul societății și stă la baza echilibrului emoțional în viața fiecărui om. Neînțelegerile în familie sunt des întâlnite iar cauza frecventă o reprezintă lipsa de comunicare între membri.

Terapia de familie are rolul de a:

• suprima tensiunea generată în urma conflictului dintre membrii familiei;
• diminua stresul prin intermediul metodelor de interacțiune dintre membri;
• încuraja comunicarea reciprocă.

Consilierea în familie acordă sprijin și suport membrilor familiei, mai exact, sunt implicați partenerii de cuplu, dar și copilul sau adolescentul din cadrul acesteia. Însă, fiecare caz este diferit și sensibil în felul lui.

În ce situații apelăm la terapie de familie?

Este important să apelăm la terapia de familie atunci când apar diverse probleme ce pot fi rezolvate numai prin intervenția unui psiholog, cu o pregătire și experiență în domeniu. Este recomandată terapia de familie în situația în care între membrii unei familii sunt divergențe și tensiuni acumulate de-a lungul timpului.

Având acest obiectiv, terapia de familie se adresează persoanelor care percep nevoia păstrării unei relații armonioase între membrii familiei. Scopul ședințelor îl reprezintă îmbunătățirea interacțiunilor dintre membrii familiei.

Aspectele luate în considerare în cadrul terapiei de cuplu pot fi următoarele:

• lipsa comunicării între membrii familiei: evitarea și comunicarea precară conduc la o solidaritate redusă între membrii familiei și la o încredere tot mai scăzută ce au ca efect dezvoltarea unor sentimente ambivalente (afectivitate îmbinată cu teamă, mânie sau chiar ură). Interesele fiecărui membru legate de orice aspect al vieții, îl fac pe acesta mai distant și mai puțin receptiv la stările celorlalți. Stresul, epuizarea, pasivitatea fac ca momentele petrecute în familie să fie reci, distante și fără căldură. În familie trebuie să existe sentimentul de apartenență, cheia fiind comunicarea;
• conficte între părinți și copil/copii: comunicarea insuficientă dintre părinți și copii îmbinată cu influența anturajului generează nașterea unui comportament privit ca teribilism adolescentin. Acest lucru determină apariția unor idealuri false, care mai târziu vor genera personalități deformate. Soluția o reprezintă deschiderea față de propriul copil, implicarea în viața lui și oferirea de sfaturi în urma experienței și maturității dobândite ca părinte. Este necesar să lucrezi cu tine, ca părinte și să te adaptezi la noile cerințe educaționale și să înveți să cunoști aspirațiile și pasiunile propriului copil fără să îl critici sau să îl judeci;
• divorțul sau separea părinților: un copil este predispus să dezvolte un comportament antisocial și agresiv atunci când părinții divorțează. Studiile realizate au arătat că majoritatea copiilor aflați într-o astfel de situație, au dezvoltat o mentalitate libertină și prezintă trăsături definitorii de violență și neascultare cu un nivel diferit de intensitate. Aceștia se confruntă cu un nivel scăzut de încredere în propriile forțe și sunt vulnerabili la consumul de substanțe. Drogurile și alcoolul sunt opțiunile prin care aceștia aleg să își elibereze anxietatea, furia și frustrarea. De asemenea, efectele negative ale separării părinților reduc interesul copilului pentru educație și împiedică capacitatea acestuia de a progresa și de a gândi în viitor. Pentru a evita această situație, este important ca fiecare părinte să se dedice copilului, să fie prezenți în viața acestuia și să dezvolte o relație armonioasă bazată pe înțelegere, maturitate și respect;
• tulburări cauzate de dependența de alcool sau substanțe toxice ale adolescentului: dependența de alcool sau de alte substanțe toxice generează plăcere adolescentului, dar după un timp, acest lucru devine cauza multor probleme de sănătate, dar și de integrare atât în familie cât și în societate. Tratarea acestei dependențe este una extrem de dificilă și implică mulți factori. Pentru ca tratamentul să dea roade, adolescentul trebuie să manifeste o dorință de schimbare. Succesul depinde doar de dorința acestuia de a se vindeca. Rolul terapiei de familie în acest caz, este unul benefic deoarece oferă suport întregii familii în ceea ce privește înțelegerea cauzelor care au stat la baza consumului de alcool sau alte substanțe toxice și ajutor specializat în depășirea perioadei de criză. Terapia este benefică în procesul de recuperare și cheia în prevenirea recidivării dependenței.
• tensiuni provocate de lipsa resurselor financiare: banii pot separa familii, deoarece stresul generat de lipsa acestora îi afectează grav pe ambii parteneri de viață. Depresia, indispoziția, iritarea, sunt doar câteva dintre manifestările pe care le poate înfățișa stresul cauzat de neajunsurile financiare și pot conduce chiar la despărțire. Pentru a rezolva aceste probleme legate de lipsa banilor, ambii parteneri trebuie să privească perspectiva celuilalt și să găsească împreună o rezolvare. Dacă privim dintr-o altă viziune, această problemă a cuplului nu ține de partea financiară, ci de modul în care își gândesc prioritățile și cum se raportează la necesitățile celuilalt. Simpla ceartă sau neînțelegerea în cuplu din cauza banilor reprezintă o modalitate de a privi lucrurile superficialitate și ușurință.
• situația îmbolnăvirii unui membru al familiei sau apariția unei traume: traumele reprezintă acele întâmplări intense din experiența trăită de un individ, care generează reacții emoționale ce îi influențează negativ echilibrul emoțional. Conștientizarea experienței și înțelegerea împrejurărilor care au condus la apariția acesteia, reprezintă primul pas în vindecare. Terapia de familie se dovedește a fi eficientă în depășirea traumelor deoarece pe parcursul terapiei, familia este un suport important în găsirea unor soluții optime în depășirea acestor situații limită.

Care este rolul psihologului în terapie de familie?

Psihologul implicat în ședințele de terapie în familie încearcă să identifice care sunt cauzele problemelor cu membrii familiei și caută soluții eficiente pentru depășirea momentelor de criză.

În cadrul terapiei de familie, terapeutul:

• oferă răspunsuri la întrebările pe care le au membrii familiei cu privire la propriile convingeri;
• acordă sfaturi legate de aspectul comportamental al fiecăruia;
• contribuie la înțelegerea situațiilor care au condus la relația toxică actuală;
• oferă strategii clare de rezolvare pentru fiecare conflict în parte.

Psihoterapeuții au maniere diferite în ceea ce privește abordarea terapiei de familie. Există două situații:

• terapeutul va organiza ședința împreună cu toți membrii familiei pentru a auzi părerea fiecăruia în ceea ce privește conflictul și de a observa modul în care aceștia interacționează unii cu alții;
• terapeutul va petrece timp cu fiecare membru în parte pentru a descoperi mai multe perspective despre cauzele ce au condus la apariția problemelor în familie.

Una dintre cele mai importante provocări este ca fiecare membru al familiei să își modifice propriile păreri și răspunsuri la comportamentul celuilalt membru. Alte provocări ce sunt implicate în terapie sunt dezvăluirea unor întâmplări destul de marcante sau rușinoase pentru un membru al familiei și deschiderea către o comunicare sinceră și onestă. Nu toate familiile pot să își dezvăluie sentimentele și experiențele trăite de la bun început, iar în acest caz este necesar ca terapia să dureze o perioadă mai lungă de timp.

Întregul proces terapeutic este finalizat atunci când terapeutul consideră că fiecare membru al familiei a cunoscut și înțeles etapele cheie ale schimbării. De cele mai multe ori în practică, s-a demonstrat nevoia unui număr de 10-15 ședințe în vederea psihoterapiei, dar există posibilitatea ca numărul acestora să fie mai mare și chiar nestandardizat.

Durata terapiei poate fi influențată de 3 factori, și anume:

• abordarea unui model de terapie ( spre exemplu, terapia scurtă poate avea maxim 20 de ședințe);
• gravitatea situației create între membrii familiei;
• dorințele familiei și/sau ale terapeutului.

Care sunt avantajele principale ale terapiei de familie?

Principalele avantaje ale terapiei de familie sunt:

• descoperirea problemelor: terapia are ca principal avantaj descoperirea cauzelor care au stat la baza conflictului în familie. În cele mai multe situații, cei care participă la terapie devin uimiți atunci când află motivul care a stat la baza întregii probleme;
• șansa unui nou început: terapia de familie acordă de la bun început sprjin, ajutor și îndrumare în reînnoirea legăturii între membrii familiei în vederea îmbunătățirii comunicării și exprimarea sentimentelor într-o manieră sinceră și onestă. Așadar, prin intermediul consilierii se îmbunătățește considerabil abilitățile de relaționare în raport cu ceilalți;
• dezvoltarea unei noi viziuni de gândire în ceea ce privește rezolvarea conflictelor: În viața oricărei persoane se ivesc cazuri în care de la o simplă ceartă în familie se ajunge la o ruptură destul de gravă. În această situație, terapia de familie oferă o rezolvare a conflictului într-o manieră liniștită și decentă. Împreună se caută soluții și noi perspective de abordare a problemelor care au generat acest impas și implicit rezolvarea lor;
• soluționarea problemelor de comportament: se întâmplă uneori ca problemele să acapareze în totalitate starea emoțională a persoanei, iar acestea aleg izolarea ca soluție de rezolvare a conflictelor. Din punct de vedere psihologic, singurătatea este identificată cu anxietatea socială sau depresia și naște sentimente de vinovăție, dezamăgire și rușine. În cadrul terapiei de familie, soluționarea problemelor se realizează într-un mediu liniștit fără implicarea criticii și a judecății celorlalți din jur. Membrii familiei sunt sprijiniți să își expună emoțiile și trăirile interioare și sunt sfătuiți să rezolve aspectele negative într-o maineră prietenoasă care să aducă liniște și armonie în familie. Este mult mai simplu să previi apariția unei dificultăți, decât să fi în postura de o vindeca;
• consolidarea relației și înțelegerea reciprocă: o familie armonioasă prezintă un mod de viață bazat pe echilibru, iar acest lucru este posibil datorită dorinței fiecăruia de a se deschide și de a-și asuma rolul în cadrul familiei. Mai exact, bunăstarea familiei este rezultatul unei relații consolidate pe respect, onestitate, încredere și iubire atât între parteneri cât și între părinți și copii. Fiecare membru al familiei trebuie să aibă curajul de a-și expune emoțiile și frământările de zi cu zi, iar în acest caz vor exista mai multe șanse de soluționare a problemelor cu care se confruntă;

Concluzii

Terapia de familie are în vedere aspectele legate de limita între generații, identitatea individului, dinamica emoțională în cuplu și între părinți și copii. Cele mai întâlnite probleme în terapiile de familie sunt următoarele:

• Abandonul;
• Vinovăția sau blamarea;
• Stima de sine redusă;
• Anxietate și depresie;
• Conflictele în familie generate de separarea părinților.

Terapia de familie întărește legătura dintre membrii familiei, promovează receptivitatea la necesitățile și sentimentele celor din jur și asumarea confesiunii acestor emoții trăite în cadrul familiei.

În cadrul ședințelor de terapie, psihologul sau psihoterapeutul are ca obiectiv influențarea discuției în așa fel încât să acționeze ca declanșator pentru cunoaștere, înțelepciune și suport întregii familii. Aceasta trebuie să învețe să își identifice problemele și să conștientizeze modelul greșit de abordare în contextul societății actuale.

Apelarea la un psihoterapeut nu reprezintă un semn de slăbiciune sau incapacitate, ci este o necesitate de a rezolva anumite situații, de a înțelege mai bine cauzele stării de neliniște și de a vorbi deschis și fără prejudecăți despre propriile temeri, frustări, traume, nereușită sau aspirații neîmplinite din viața de familie.