Anxietatea de separare la copii: semne și ce poți face
Anxietatea de separare e o etapă normală de dezvoltare la vârste mici.
ARTICOLE DE CAMELIA DRĂCSINEANU
Despre emoțiile și comportamentele copiilor, relația cu părinții și felul în care poți rămâne aproape, inclusiv în momentele dificile.
DE CITIT ÎN RITMUL TĂU
1–11 din 11 articole
Anxietatea de separare e o etapă normală de dezvoltare la vârste mici.
Dificultățile de atenție la copii pot avea mai multe explicații. În ADHD, manifestările persistă și afectează funcționarea în mai multe contexte, dar nu sunt identice în fiecare moment sau activitate.
Mutismul selectiv e o formă de anxietate, nu de încăpățânare. Copilul vorbește acasă, râde, se manifestă — și în alte contexte pur și simplu nu poate vorbi.
Anxietatea la copii se poate exprima prin frică spusă direct, întrebări repetate, evitare, iritabilitate sau simptome fizice.
Joaca, desenul, gătitul sau mișcarea pot crea ocazii de apropiere și exersare a unor abilități.
Ticurile sunt mișcări sau sunete repetitive care pot varia în timp. Atenția excesivă și mustrarea copilului pot adăuga stres; sprijinul nu garantează însă dispariția lor într-un anumit ritm.
În somnambulism, copilul se poate ridica și deplasa în timpul somnului. Prioritatea este prevenirea accidentelor: rămâi calm și ghidează-l blând spre pat.
Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor fac parte dintr-un model popular despre exprimarea afecțiunii: încurajare, timp împreună, cadouri, ajutor și atingere.
O familie monoparentală este o familie în care un singur părinte își asumă creșterea copilului.
Copiii mint din motive care se schimbă cu vârsta. Până la 4-5 ani, mulți nu mint deloc — confundă imaginația cu realitatea.
Repere pentru o relație atentă cu copilul: ascultare, limite, nevoi și adaptarea reacțiilor de părinte la situațiile de zi cu zi.
Nu am găsit un articol pentru această căutare.